MasterAdministrator
Postari: 135
|
|
ARTICOLUL 152
Comisia de licitatie
(1) Vânzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizatã de o comisie. Atributiile comisiei si competentele acesteia sunt stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(2) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai întâi anuntului de vânzare si apoi ofertelor scrise primite pânã la data prevãzutã la art. 151 alin. (7).
(3) Dacã la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire al licitatiei conform art. 151 alin. (8), organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a doua licitatii.
(4) În cazul în care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(5) La a treia licitatie creditorii urmãritori sau intervenienti nu pot sã adjudece bunurile oferite spre vânzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.
(6) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o nouã publicitate a vânzãrii, conform prevederilor art. 151.
(7) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfãsurarea si rezultatul licitatiei.
(8) În procesul-verbal prevãzut la alin. (7) se vor mentiona, pe lângã elementele prevãzute la art. 38 alin. (2), si urmãtoarele: numele si prenumele sau denumirea cumpãrãtorului, precum si domiciliul sau sediul acestuia; numãrul dosarului de executare silitã; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, dacã este cazul, mentionarea situatiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
ARTICOLUL 153
Adjudecarea
(1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sã plãteascã pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitatea a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancarã, în cel mult 5 zile de la data adjudecãrii.
(2) Dacã adjudecatarul nu plãteste pretul, procedura vânzãrii la licitatie se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecãrii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sã plãteascã cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, în cazul în care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret.
(3) Adjudecatarul va putea sã achite la urmãtoarea licitatie pretul oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.
(4) Dacã la urmãtoarea licitatie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sã plãteascã toate cheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia.
(5) Termenul prevãzut la alin. (1) se aplicã si în cazul valorificãrii conform întelegerii pãrtilor sau prin vânzare directã.
ARTICOLUL 154
Plata în rate
(1) În cazul vânzãrii la licitatie a bunurilor imobile cumpãrãtorii pot solicita plata pretului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de platã a pretului în rate.(2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobil decât dupã plata pretului în întregime si a dobânzii stabilite.
(3) În cazul neplãtii avansului prevãzut la alin. (1) dispozitiile art. 153 se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Suma reprezentând dobânda nu stinge creantele fiscale pentru care s-a început executarea silitã si constituie venit al bugetului corespunzãtor creantei principale.
ARTICOLUL 155
Procesul-verbal de adjudecare
(1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a pretului sau a avansului prevãzut la art. 154 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, biroului de carte funciarã pentru a înscrie interdictia de înstrãinare si grevare a bunului pânã la plata integralã a pretului si a dobânzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în cartea funciarã.
(2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în conditiile alin. (1) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 38 alin. (2), si urmãtoarele mentiuni:
a) numãrul dosarului de executare silitã;
b) numãrul si data procesului-verbal de desfãsurare a licitatiei;
c) numele si domiciliul sau, dupã caz, denumirea si sediul cumpãrãtorului;
d) codul de identificare fiscalã a debitorului si cumpãrãtorului;
e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul;
f) modalitatea de platã a diferentei de pret în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata în rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) mentiunea cã acest document constituie titlu de proprietate si cã poate fi înscris în cartea funciarã;
i) mentiunea cã pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza cãruia se emite titlul executoriu împotriva cumpãrãtorului care nu plãteste diferenta de pret, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata pretului în rate;
j) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sãu legal, dupã caz.
(3) În cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviintat plata pretului în rate nu plãteste restul de pret în conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza procesului-verbal de adjudecare care constituie titlu executoriu.
(4) În cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã plata pretului, executorul fiscal întocmeste în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în conditiile alin. (4) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 38 alin. (2), si elementele prevãzute la alin. (2), din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea cã acest document constituie titlu de proprietate.
Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumpãrãtorului.
ARTICOLUL 156
Reluarea procedurii de valorificare
(1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fi valorificate prin modalitãtile prevãzute la art. 148, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea mãsurii de indisponibilizare, pânã la împlinirea termenului de prescriptie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare si va putea, dupã caz, sã ia mãsura numirii, mentinerii ori schimbãrii administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) În cazul în care debitorii cãrora urma sã li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai aflã la domiciliul fiscal declarat si, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la înstiintarea acestora, cu procedura prevãzutã pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 39 alin. (3), cã bunul în cauzã este pãstrat la dispozitia proprietarului pânã la împlinirea unui termen de 6 luni de la data comunicãrii respective, dupã care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privatã a statului, dacã legea nu prevede altfel.
(3) Cele arãtate la alin. (2) vor fi consemnate într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.
(4) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevãzut la alin. (3) în conditiile legii se va sesiza instanta judecãtoreascã competentã cu actiune în constatarea dreptului de proprietate privatã a statului asupra bunului respectiv.
ARTICOLUL 157
Darea în platã
(1) În tot cursul executãrii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoanã juridicã, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare în conditiile art. 156 alin. (1), creantele fiscale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publicã a statului a bunurilor imobile supuse executãrii silite.
(2) În scopul prevãzut la alin. (1) organul abilitat sã efectueze procedura de executare silitã, potrivit legii, va transmite cererea, împreunã cu un exemplar al dosarului de executare silitã si propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finantelor publice, care va decide asupra modului de solutionare a acesteia si va dispune organului abilitat sã efectueze procedura de executare silitã, încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publicã a statului a bunului imobil si stingerea creantei pentru care s-a început executarea silitã.
(3) De la data depunerii cererii de cãtre debitor pânã la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publicã a statului, bunul imobil rãmâne indisponibilizat.
(4) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publicã a statului a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
Operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dãrii în platã, este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã.
(5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publicã a statului conform alin. (1) pot fi date în administrare în conditiile legii.
(6) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publicã a statului conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul persoanã juridicã va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceastã modalitate.
CAPITOLUL IX
Cheltuieli
ARTICOLUL 158
Cheltuieli de executare silitã
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silitã sunt în sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silitã se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bazã documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silitã a creantelor fiscale se avanseazã de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silitã care nu au la bazã documente care sã ateste cã au fost efectuate în scopul executãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit.
(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã se fac venit la bugetul de stat.
CAPITOLUL X
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silitã
ARTICOLUL 159
Sumele realizate din executare silitã
(1) Suma realizatã în cursul procedurii de executare silitã reprezintã totalitatea sumelor încasate dupã comunicarea somatiei prin orice modalitate prevãzutã de prezentul cod.
(2) Creantele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principalã si apoi accesoriile acesteia.
(3) Dacã suma ce reprezintã atât creanta fiscalã, cât si cheltuielile de executare este mai micã decât suma realizatã prin executare silitã, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 105, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupã caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înstiintat de îndatã.
ARTICOLUL 160
Ordinea de distribuire
(1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai multi creditori sau când pânã la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 126 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini de preferintã, dacã legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea si conservarea bunurilor al cãror pret se distribuie;
b) creantele reprezentând salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întretinerea si îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de muncã, pentru prevenirea îmbolnãvirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãtii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum si creantele reprezentând obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãtii corporale sau a sãnãtãtii;
c) creantele rezultând din obligatii de întretinere, alocatii pentru copii sau de platã a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existentã;
d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãtii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri de lucrãri, precum si din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferintã, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proportional cu creanta fiecãruia.
ARTICOLUL 161
Reguli privind eliberarea si distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care îndeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare fatã de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferintã a creantei principale.
(3) În cazul vânzãrii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecã sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostintã în conditiile art. 141 alin. (6) si ale art. 143 alin. (9), organul de executare este obligat sã îi înstiinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silitã pot depune titlurile lor în vederea participãrii la distribuirea sumelor realizate prin executare silitã, numai pânã la data întocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupã trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înstiintarea pãrtilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va consemna de executorul fiscal de îndatã într-un proces-verbal, care se va semna de toti cei îndreptãtiti.
(7) Cel nemultumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poate cere executorului fiscal sã consemneze în procesul-verbal obiectiile sale.
(8) Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut la alin. (6) nici un creditor nu mai este în drept sã cearã sã participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silitã.
CAPITOLUL XI
Contestatia la executare silitã
ARTICOLUL 162
Contestatia la executare silitã
(1) Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în conditiile legii.
(2) Contestatia poate fi fãcutã si împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instantã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdictional si dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.
(3) Contestatia se introduce la instanta judecãtoreascã competentã si se judecã în procedurã de urgentã.
ARTICOLUL 163
Termen de contestare
(1) Contestatia se poate face în termen de 15 zile, sub sanctiunea decãderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunostintã de executarea ori de actul de executare pe care le contestã, din comunicarea somatiei sau din altã înstiintare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunostintã, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostintã, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestã.
(2) Contestatia prin care o tertã persoanã pretinde cã are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii.
(3) Neintroducerea contestatiei în termenul prevãzut la alin. (2) nu îl împiedicã pe cel de-al treilea sã îsi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
ARTICOLUL 164
Conditii de sesizare a instantei
(1) Contestatia la executare se face cu conditia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cautiunii prevãzute la alin. (1) va însoti în mod obligatoriu contestatia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cautiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii.
(4) Cautiunea se restituie în cazul admiterii în totalitate a contestatiei.
ARTICOLUL 165
Judecarea contestatiei
(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare în a cãrui razã teritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea pãrtii interesate instanta poate decide, în cadrul contestatiei la executare, asupra împãrtirii bunurilor pe care debitorul le detine în proprietate comunã cu alte persoane.
(3) Dacã admite contestatia la executare, instanta, dupã caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãrii însesi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fost refuzatã.
(4) În cazul anulãrii actului de executare contestat sau al încetãrii executãrii însesi si al anulãrii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotãrâre sã i se restituie celui îndreptãtit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
(5) În cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar când contestatia a fost exercitatã cu rea-credintã, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
CAPITOLUL XII
Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitãti
ARTICOLUL 166
Insolvabilitatea
(1) Creantele fiscale urmãrite de organele de executare pot fi scãzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se gãseste în stare de insolvabilitate.
(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilã în urmãtoarele situatii:
a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmãribile;
b) când dupã încetarea executãrii silite pornite împotriva debitorului rãmân debite neachitate;
c) când debitorul a dispãrut sau a decedat fãrã sã lase avere;
d) când debitorul nu este gãsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acestea ori în alte locuri, unde existã indicii cã a avut avere, nu se gãsesc venituri sau bunuri urmãribile;
e) când, potrivit legii, debitorul persoanã juridicã îsi înceteazã existenta si au rãmas neachitate obligatii fiscale.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplicã în cazul în care existã succesori universali sau cu titlu universal, potrivit dreptului comun, sau existã debitori solidari potrivit art. 25.
(4) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati în stare de insolvabilitate, conducãtorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curentã si trecerea ei într-o evidentã separatã.
(5) În cazurile în care se constatã cã debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmãribile dupã declararea stãrii de insolvabilitate, organele de executare vor lua mãsurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silitã.
ARTICOLUL 167
Deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã sau faliment
(1) Organul de executare este obligat ca pentru creantele fiscale datorate de comercianti, societãti comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugãresti sau persoane fizice sã cearã instantelor judecãtoresti competente începerea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, în conditiile legii.
(2) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii reorganizãrii judiciare si a falimentului se vor înainta instantelor judecãtoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
ARTICOLUL 168
Anularea creantelor fiscale
(1) În cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, prin hotãrâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de creante fiscale.
(2) În situatiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin postã, sunt mai mari decât creantele fiscale supuse executãrii silite, conducãtorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin postã sunt suportate de organul fiscal.
(3) Creantele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anuleazã. Anual, prin hotãrâre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
TITLUL IX
Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
CAPITOLUL I
Dreptul la contestatie
ARTICOLUL 169
Posibilitatea de contestare
(1) Împotriva titlului de creantã fiscalã si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.
(2) Este îndreptãtit la contestatie numai cel care considerã cã a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere si impozitul sau taxa stabilite prin decizie de impunere se contestã numai împreunã.
(4) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 81 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoanã care participã la realizarea venitului.
(5) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai princontestarea acestei decizii.
ARTICOLUL 170
Forma si continutul contestatiei
(1) Contestatia se formuleazã în scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se întemeiazã;
e) semnãtura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum si stampila în cazul persoanelor juridice.
Dovada calitãtii de împuternicit al contestatorului, persoanã fizicã sau juridicã, se face potrivit legii.
(2) Contestatia se depune la organul fiscal al cãrui act administrativ este atacat si nu este supusã taxelor de timbru.
ARTICOLUL 171
Termenul de depunere a contestatiei
(1) Contestatia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decãderii.
(2) În cazul în care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi înaintatã de cãtre acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de solutionare competent.
(3) În cazul în care contestatia este depusã la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintatã, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Dacã actul administrativ fiscal nu contine elementele prevãzute la art. 38 alin. (2) lit. h), contestatia poate fi depusã, în termen de 3 luni de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.
ARTICOLUL 172
Retragerea contestatiei
(1) Contestatia poate fi retrasã de contestator pânã la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.
(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouã contestatie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.
CAPITOLUL II
Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare
ARTICOLUL 173
Organul competent
(1) Contestatiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor de creantã privind datoria vamalã se solutioneazã dupã cum urmeazã:
a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamalã, precum si accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneazã de cãtre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii sunt înregistrati ca plãtitori de impozite si taxe;
b) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum si cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se solutioneazã de cãtre organe competente de solutionare constituite la nivel central.
(2) Contestatiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se solutioneazã de cãtre organele fiscale emitente.
(3) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
ARTICOLUL 174
Decizia de solutionare
(1) În solutionarea contestatiei, organul competent se pronuntã prin decizie.
(2) Decizia emisã în solutionarea contestatiei este definitivã în sistemul cãilor administrative de atac.
ARTICOLUL 175
Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite în formã scrisã si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numãrul de înregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor pãrtilor atunci când organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntatã, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitatã si instanta competentã.
(5) Decizia se semneazã de cãtre conducãtorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducãtorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, dupã caz.
CAPITOLUL III
Dispozitii procedurale
ARTICOLUL 176
Introducerea altor persoane în procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în solutionarea contestatiei, dupã caz, alte persoane ale cãror interese juridice de naturã fiscalã sunt afectate în urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 7.
(2) Persoanele care participã la realizarea venitului în sensul art. 169 alin. (4) si nu au înaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse în procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte pãrti.
Aceastã persoanã are drepturile si obligatiile pãrtilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeazã obiectul contestatiei si are dreptul sã înainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedurã civilã referitoare la interventia fortatã si voluntarã sunt aplicabile.
ARTICOLUL 177
Solutionarea contestatiei
(1) În solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face în raport de sustinerile pãrtilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face în limitele sesizãrii.
(2) Organul de solutionare competent pentru lãmurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritãti.
(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului în propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau împuternicitii acestora pot sã depunã probe noi în sustinerea cauzei. În aceastã situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupã caz, i se va oferi posibilitatea sã se pronunte asupra acestora.
(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedurã si asupra celor de fond, iar când se constatã cã acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
ARTICOLUL 178
Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativã
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, solutionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor sãvârsirii unei infractiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra solutiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã;
b) solutionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecãti.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacã sunt motive întemeiate.
(3) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
ARTICOLUL 179
Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat pânã la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic justificatã a contestatorului.
(3) Dacã se suspendã executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda si executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de solutionare pot dispune instituirea mãsurilor asigurãtorii de cãtre organul fiscal competent în conditiile prezentului cod.
CAPITOLUL IV
Solutii asupra contestatiei
ARTICOLUL 180
Solutii asupra contestatiei
(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisã, în totalitate sau în parte, ori respinsã.
(2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupã caz, anularea totalã sau partialã a actului atacat. (3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie în care urmeazã sã se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, în conditiile prevãzute de art. 178.
ARTICOLUL 181
Respingerea contestatiei pentru neîndeplinirea conditiilor procedurale
(1) Dacã organul de solutionare competent constatã neîndeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsã fãrã a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestatia nu poate fi respinsã dacã poartã o denumire gresitã.
ARTICOLUL 182
Comunicarea deciziei si calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunicã contestatorului, persoanelor introduse, în conditiile art. 39, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecãtoreascã de contencios administrativ competentã.
TITLUL X
Sanctiuni
ARTICOLUL 183
Contraventii
(1) Constituie contraventii urmãtoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaratiilor de înregistrare fiscalã sau de mentiuni;
b) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaratiilor fiscale, în conditiile art. 73;
c) nerespectarea obligatiilor prevãzute la art. 49 si art. 50 alin. (2);
d) nerespectarea obligatiei prevãzute la art. 96 alin. (7);
e) neaducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivit art. 96 alin. (8);
f) nerespectarea obligatiei înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente, potrivit art. 65 alin. (1);
g) nerespectarea de cãtre plãtitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pãstrarea fiselor fiscale;
h) neîndeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupã caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevãzute de legea fiscalã, altele decât declaratiile fiscale si declaratiile de înregistrare fiscalã sau de mentiuni;
i) nerespectarea de cãtre bãnci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevãzute de prezentul cod;
j) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;
k) nerespectarea obligatiei de comunicare prevãzute la art. 143 alin. (9).
(2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã astfel:
a) cu amendã de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârsirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c);
b) cu amendã de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amendã de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârsirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. d);
c) cu amendã de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amendã de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârsirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. e);
d) cu amendã de la 500.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amendã de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârsirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), f)-k).
(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 100.000 lei la lei.
ARTICOLUL 184
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre organele fiscale competente.
ARTICOLUL 185
Actualizarea sumei amenzilor
Limitele amenzilor contraventionale prevãzute în prezentul cod pot fi actualizate anual, în functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice.
ARTICOLUL 186
Dispozitii aplicabile
Dispozitiile prezentului titlu se completeazã cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.
TITLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale
ARTICOLUL 187
Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) În exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiti cu exercitiul autoritãtii publice si beneficiazã de protectie potrivit legii.
(2) Ministerul Finantelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu si din unitãtile subordonate, dupã caz, prin retinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silitã potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã si faliment, precum si din surse reglementate prin alte acte normative.
(3) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu si din unitãtile subordonate Ministerului Finantelor Publice, care desfãsoarã activitãtile prevãzute la alin. (2), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin al ministrului finantelor publice.
ARTICOLUL 188
Acte normative de aplicare
(1) În aplicarea prezentului cod Guvernul adoptã norme metodologice de aplicare.
(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind creantele fiscale, se aprobã prin ordin al ministrului finantelor publice.
(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aprobã prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si ministrului finantelor publice.
ARTICOLUL 189
Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte mãsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrãrii creantelor fiscale.
ARTICOLUL 190
Înscrierea creantelor la Arhiva Electronicã de Garantii Reale Mobiliare
Pentru creantele bugetare administrate de Ministerul Finantelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unitãtile sale teritoriale ca agenti împuterniciti, sã înscrie creantele cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronicã de Garantii Reale Mobiliare.
ARTICOLUL 191
Dispozitii privind termenele
(1) Cererile depuse de cãtre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneazã de cãtre organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu exceptia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
(2) În situatiile în care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsã între data solicitãrii si data primirii informatiilor solicitate.
(3) Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului cod se calculeazã dupã normele legale în vigoare la data când au început sã curgã.
ARTICOLUL 192
Confiscãri
(1) Confiscãrile dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de cãtre organele care au dispus confiscarea.
Confiscãrile dispuse de procurori sau de instantele de judecatã se duc la îndeplinire de cãtre organele competente ale Ministerului Administratiei si Internelor, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finantelor Publice, conform legii.
(2) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz, conform legii.
ARTICOLUL 193
Dispozitii tranzitorii privind înregistrarea fiscalã
(1) Persoanele prevãzute la art. 63 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au obligatia de a depune declaratia de înregistrare fiscalã în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscalã si certificatele de înregistrare fiscalã atribuite anterior intrãrii în vigoare a prezentului cod rãmân valabile.
(3) Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrãrii în vigoare a prezentului cod, al cãror domiciliu fiscal diferã de sediul social, în cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor fizice, dupã caz, au obligatia de a depune declaratia de înregistrare fiscalã în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod. În caz contrar se considerã valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.
ARTICOLUL 194
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adãugatã
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adãugatã si nesolutionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentului cod, se solutioneazã potrivit reglementãrilor în temeiul cãrora au fost depuse.
ARTICOLUL 195
Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscalã
Inspectiile fiscale începute înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute. În aceste conditii, mãsurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
ARTICOLUL 196
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
Contestatiile depuse înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului cod se solutioneazã potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.
ARTICOLUL 197
Dispozitii tranzitorii privind executarea silitã
Executãrile silite, în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului cod, se continuã potrivit dispozitiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile.
ARTICOLUL 198
Intrarea în vigoare
Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
Dispozitiile titlului X Sanctiuni intrã în vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
ARTICOLUL 199
Conflictul temporal al actelor normative
Reglementãrile emise în temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgentã prevãzute la art. 200 rãmân aplicabile pânã la data aprobãrii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevãzute la art. 188, în mãsura în care nu contravin prevederilor acestuia.
ARTICOLUL 200
Abrogãri
La data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã:
a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscalã a plãtitorilor de impozite si taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;
b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare, cu exceptia art. 152;
d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare;
e) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare;
f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 358/2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NÃSTASE
Contrasemneazã:
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tãnãsescu
Bucuresti, 24 decembrie 2003.
Nr. 92.
|
|
