MasterAdministrator
Postari: 135
|
|
Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
ÂÂÂ
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 478 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 7 iunie 2005
ÂÂÂ
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
ÂÂÂ
Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ÂÂÂ
Decizia nr. 225 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
ÂÂÂ
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
ÂÂÂ
706. – Ordin al ministrului afacerilor externe privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state
ÂÂÂ
ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII
ÂÂÂ
193. – Hotărâre pentru modificarea Regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii
ÂÂÂ
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
ÂÂÂ
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
ÂÂÂ
DECIZIA Nr. 215
din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ÂÂÂ
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Marinela Mincă – procuror
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Silviu Iulian Pamfile în Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia penală. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece norma penală criticată pedepseste fapta săvârsită cu vinovătie, si nu o eroare contractuală. Dispozitiile fundamentale ale art. 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) statuează că libertatea economică si libertatea contractuală trebuie să se exercite în conditiile stabilite de lege, si nu în afara acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin ÃŽncheierea din 26 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.493/2004, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal.
Exceptia a fost ridicată de Silviu Iulian Pamfile în dosarul penal cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unui recurs.
ÃŽn motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce tin de activitatea comercială se instituie o sanctiune penală ce nesocoteste libertatea comertului si libertatea contractuală, în conditiile în care, în opinia sa, o eventuală eroare contractuală sau neîndeplinirea unei obligatii contractuale pot fi sanctionate doar în materie civilă. ÃŽntr-o atare situatie, aplicarea unor sanctiuni penale contravine si dispozitiilor din art. 1 al Protocolului nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interdictia privării de libertate a unei persoane pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligatie contractuală.
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece incriminarea penală a înselăciunii în contracte sau prin emiterea unui cec, stiind că pentru valorificarea acestuia nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, nu reprezintă o încălcare a libertătii comertului sau a libertătii economiei.
ÃŽn toate legislatiile europene, înselăciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate si sanctionate ca fapte de natură penală în scopul protejării celor ce-si exercită cu bună-credintă drepturile si libertătile economice, comerciale ori contractuale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat incriminează infractiunea de înselăciune care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum rezultă din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat contractul în conditiile stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale infractiunii este însă atributul exclusiv al instantei de judecată.
Dispozitiile constitutionale ale art. 135 referitoare la economie trebuie interpretate în legătură cu art. 45 consacrat libertătii economice, în sensul că ideea garantării accesului neîngrădit la libera initiativă este privită prin prisma sarcinilor prevăzute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecintă, nu se poate retine încălcarea de către textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal nu îngrădesc libertatea economică si nici libertatea comertului si nu sanctionează neîndeplinirea unei obligatii contractuale, ci înselăciunea practicată la încheierea ori executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amăgire. Această infractiune este prevăzută în toate legislatiile penale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, cu următorul continut: “Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.“
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 si ale art. 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la Libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, s-a mai pronuntat, prin raportare la art. 20 din Constitutie, prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, Curtea a retinut că atât alin. 3, cât si alin. 4 al art. 215 din Codul penal incriminează înselăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înselăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată si sever sanctionată. Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.
Cu privire la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului, Curtea retine că, asa cum rezultă din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de înselăciune are drept premisă o actiune si, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infractiunea de înselăciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, privitoare la interzicerea sanctionării penale a neexecutării unei obligatii contractuale, este total nepertinentă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
ÃŽn numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Silviu Iulian Pamfile în Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia penală.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005
|
|
