MasterAdministrator
Postari: 135
|
|
Invocarea exceptiei prescriptiei extinctive in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului
In numarul 4/ 2005 al revistei “Dreptul�, dl. Marius Galan, judecator la Tribunalul Suceava, a publicat un articol in care analizeaza institutia prescriptiei extinctive raportat la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, punand accent pe consecintele admiterii exceptiei prescriptiei extinctive invocate in cadrul unei asemenea proceduri.
In debutul articolului, autorul face o prezentare de ansamblu a prescriptiei extinctive, institutie juridica de ordine publica, reglementata in dreptul comun prin Decretul nr. 167/ 1958, care cuprinde norme juridice prin a caror incalcare se aduce atingere unui interes general. Prescriptia extinctiva, definita in literatura de specialitate ca fiind “acel mod de inlaturare a raspunderii civile constand in stingerea dreptului material la actiune in termenul stabilit de lege�, poate fi invocata atat pe cale principala - inclusiv prin introducerea unei actiuni in constatare, in temeiul art. 111 din Codul de procedura civila, reclamantul solicitand instantei sa constate ca termenul de prescriptie s-a implinit-, cat si pe calea exceptiei, de catre parat, si, arata autorul, fiind vorba despre o exceptie de ordine publica, poate fi invocata in orice stadiu al procesului
Referitor la persoanele indrituite sa invoce prescriptia, autorul precizeaza ca in cele mai multe cazuri interesul apartine paratului, dar nu este exclusa invocarea acesteia de catre reclamant, cu privire la cererea reconventionala a paratului, de catre procuror, in virtutea prevederilor art. 45 din Codul de procedura civila, de instanta de judecata, in temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/ 1958, respectiv de intervenienti sau cei chemati in garantie.
In continuarea articolului, autorul face referire la incidenta prescriptiei extinctive in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, si in analiza sa porneste de la dispozitiile art. 29 alin. 1 si art. 36 din Legea nr. 64/ 1995, privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, care prevad ca cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi formulata fie de catre debitor, fie de orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile impotriva unui debitor, prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta pentru o perioada de cel putin 30 de zile, daca sunt intrunite conditiile expres prevazute de lege. Referitor la conditia exigibilitatii creantei, autorul mentioneaza orientarea doctrinei, in sensul ca cererea de deschidere a procedurii nu se poate admite in cazul in care s-a prescris dreptul de a cere executarea silita a acelei creantei, iar aceasta solutie se raliaza dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/ 1958, care prevad obligatia instantei de a proceda, din oficiu, la a cerceta daca dreptul la actiune sau executare silita este prescris. Autorul face in acest context referire la Proiectul noului Cod civil roman, care, prin dispozitiile art. 1947, interzice invocarea din oficiu a prescriptiei extinctive de catre instanta de judecata sau orice alt organ cu atributii jurisdictionale.
Cu privire la initiativa invocarii exceptiei prescriptiei extinctive, autorul arata aceasta apartine in majoritatea situatiilor debitorului, prin formularea contestatiei la cererea creditorilor de deschidere a procedurii, in baza art. 36 din Legea nr. 64/ 1995, respectiv, in cazul respingerii contestatiei, prin intermediul recursului impotriva hotararii de deschidere a procedurii. Autorul semnaleaza faptul ca, desi dispozitiile art. 38 alin. 7 din lege prevad ca daca debitorul nu contesta in termenul legal - de 5 zile de la data primirii copiei de pe cererea creditorului – ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii, prin aceste prevederi nu se inlatura obligativitatea judecatorului de a verifica daca este incidenta prescriptia extinctiva, aceasta fiind o exceptie absoluta.
Autorul articolului apreciaza ca in situatiile in care se pronunta o hotarare de deschidere a procedurii, ramasa irevocabila, dar in al carei continut nu a fost solutionata in mod explicit exceptia prescriptiei extinctive, aceasta exceptie va putea fi invocata de partea interesata in cauza, respectiv debitorul, administratorul sau lichidatorul, in orice stadiu al cauzei, iar in acest sens se va putea recurge la contestatia la tabloul preliminar al creantelor, la contestatia intemeiata pe dispozitiile art. 89 din Legea nr. 64/ 1995 cu privire la erorile esentiale care au dus la admiterea creantei, si, nu in ultimul caz, la o simpla cerere intemeiata direct pe dispozitiile Decretului nr. 167/ 1958.
In analiza consecintelor pe care le atrage admiterea exceptiei prescriptiei extinctive in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, autorul se raporteaza la situatiile care se pot ivi, in concret. Un prim caz analizat de autor este atunci cand, dupa deschiderea procedurii, la cererea formulata de catre debitor, judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantei, ca nu s-a depus nici o cerere, pronuntandu-se in aceasta situatie o sentinta de inchidere a procedurii si de revocare a hotararii de deschidere a procedurii (art. 133 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995). Totodata, autorul releva faptul ca ulterior deschiderii procedurii la cererea debitorului, acesta este indreptatit sa invoce exceptia prescriptiei extinctive, daca atunci cand a formulat cererea a avut convingerea ca nu operase prescriptia extinctiva. Fata de toate aceste aspecte, autorul concluzioneaza ca si in acest caz judecatorul-sindic are obligatia de a verifica implinirea termenului de prescriptie, urmand sa pronunte solutia prevazuta de art. 133 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 atunci cand constata ca a intervenit prescriptia. Cea de a doua situatie prezentata de autor vizeaza constatarea prescriptiei extinctive imediat dupa deschiderea procedurii, respectiv in cazul in care deschiderea procedurii a fost urmata de admiterea unui plan de reorganizare, si, in absenta unei reglementari exprese a acestei situatii, autorul face o propunere de lege ferenda, in sensul introducerii in Legea nr. 64/ 1995 a unei noi dispozitii care sa instituie posibilitatea inchiderii procedurii cu mentinerea fiintei persoanei juridice supuse acestei reglementari, prin repunerea acesteia in situatia anterioara deschiderii procedurii. O ultima situatie analizata de autor este cea in care, ulterior deschiderii procedurii, s-a dispus, avandu-se la baza diverse motive, intrarea in faliment. Spre deosebire de primele doua situatii expuse de autor, la care exista posibilitatea pastrarii fiintei entitatii, in acest din urma caz, potrivit dispozitiilor legale, judecatorul-sindic are obligatia ca prin incheierea prin care hotaraste intrarea in faliment, sa pronunte si dizolvarea societatii debitoare, persoana juridica urmand a fi radiata din Registrul comertului.
In finalul articolului, autorul face o propunere de lege ferenda, in sensul de a fi reglementata in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, o posibilitate de inchidere a procedurii de ordin general, care sa fie aplicabila nu numai la situatia constatarii ulterioare a prescriptiei, dar si la alte imprejurari ce se pot ivi in domeniul acestei proceduri complexe. In exemplificare, autorul se refera la situatia in care, ulterior deschiderii procedurii si chiar dupa intrarea in faliment, asociatul unic/ asociatii unei societati comerciale au interesul si chiar posibilitatea de a achita datoriile entitatii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 64/ 1995, in scopul continuarii activitatii acesteia, si in atare conditii anularea fiintei persoanei juridice nu se impune, ceea ce trebuie sa primeze fiind dorinta fireasca a creditorilor de a-si recupera creantele.
|
|
