Utilitatea medicalã a cofeinei S-a demonstrat cã actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei pãrti a creierului responsabilã cu nivelul dioxidului de carbon din sânge. Cofeina poate mãri ritmul respirator prin consolidarea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a arãtat faptul cã aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datoritã canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilinã a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul cã si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesarã (echivalentã cu aproximativ nouã cesti de cafea pentru o persoanã de talie medie), produce efecte secundare nedorite: tremur si lipsã de echilibru. Pe lângã efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folositã cu succes si in provocarea respiratiei la nou-nãscutii care au insuficientã respiratorie. Consumatã o datã cu hrana obisnuitã, cofeina creste ritmul de convertire a hranei in energie. Consumatã intre mese, produce un transfer al grãsimilor din depozitele celulare cãtre fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesitã prescriptie medicalã. Cofeina este des inclusã in preparate prescrise de medic sau in cele care nu necesitã prescriptie medicalã pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folositã si in cazuri de infertilitate, deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folositã pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute. Dependenta de cofeinã
Din punct de vedere tehnic, drogul este o substantã folositã sã previnã ori sã vindece o afectiune sau sã augumenteze starea bunã fizicã sau mentalã a cuiva. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri, iar aceasta poate rãspunde la toate aceste solicitãri, dar pânã la un anumit punct.Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substantã chimicã ce poate fi folositã in scopuri medicale sau nu, ea este folositã mai adesea fãrã prescriptie medicalã, pentru efectele sale asupra stãrii si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de “droguri psihoactive�. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive. Cofeina purã este un praf alb cu gust amar ce se aseamãnã cu amidonul. Este solubilã in procentaj moderat in apã la temperatura corpului omenesc si usor solubilã in apa incãlzitã. A fost pentru prima datã extrasã din cafea in 1820, iar din ceai in 1827, dându-i-se numele de “theina�. Curând dupã aceasta s-a descoperit si faptul cã proprietatea de a modifica starea de spirit si comportamentul se datoreazã tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. Dupã ceai si cafea, cea mai importantã sursã de cofeinã o reprezintã bãuturile nealcoolice, apoi cacaoa si ciocolata. Ultima sursã importantã este in prescriptia de medicamente si a medicamentelor fãrã prescriptie. Persoanele care consumã in mod regulat cantitãti mari de cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizeazã adesa cã organismul lor s-a adaptat acestor cantitãti, astfel cã si toleranta la aceastã substantã creste; rezultatul este cã ei trebuie sã mãreascã si consumul pentru ca substanta sã mai aibã efect stimulator. Pe de altã parte, dacã unii renuntã la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si câteva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datoratã dependentei lor fizice si mentale fatã de acest drog. Efectele cofeinei asupra organismului
Afirmatiile conform cãrora cofeina stimuleazã activitatea sistemului nervos central - creierul si mãduva spinãrii – se bazeazã pe foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazeazã mai mult pe aparitia efectelelor drogului asupra stãrii si comportamentului si se presupune cã activitatea creierului este afectatã intr-o anumitã mãsurã. Observatiile fãcute asupra creierului animalelor aratã cã prezenta cofeinei intensificã activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce se asociazã unui complex de senzatii si unui anumit comportament) si a structurilor mai adânci (asociate instinctului si emotiei). Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activitãtii au arãtat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante. O performantã redusã se inregistreazã, insã, in cazul activitatilor in care este necesarã o coordonare foarte bunã si o fermitate a miscãrilor mâinilor. Cofeina afecteazã coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mâinilor, uneori numite �agitatiile cafelei�. Cercetãrile pornite de la ipoteza cã aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente. In plus, este evident faptul cã bãutul a câteva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt sã conducã o masinã. De fapt, cofeina il poate face cu atât mai periculos, deoarece adâncirea simturilor il poate face pe acest potential sofer sã creadã cã poate face lucruri cãrora reactiile si perspicacitatea lui slãbite nu le poate face fatã. In loc sã fie somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai putin decât ceilalti, unii dintre ei putând suferi de anumite forme de insomnie sau de o proastã dispozitie matinalã. Cafeaua creste tensiunea arterialã si mãreste numãrul de bãtãi ale inimii. Desi modificãrile survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme in acest sens. S-a demonstrat, de asemenea, cã existã o conexiune si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratoriiConsumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretatã in stomac, dar reduce, pe de altã parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste, de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, insã o accelereazã in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburãri digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire.Pe lângã efectele pe care le are asupra sistemului digestiv, cafeaua si ceaiul reduc capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datoritã similitudinii cu anumite pãrti critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maximã importantã in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la malformatii sau dificultãti la nastere.Desi evidenta nu este concludentã, este mai intelept sã folositi cofeina cu atentie si moderat pe perioada sarcinii.
Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului.
Se spune cã odatã a fost o foamete mare si ca întreg pãmântul era neroditor. Dupã multe rugãciuni, Marele Spirit a trimis o fecioarã fãrã straie sã facã pãmântul din nou roditor si sã salveze oamenii. Ea a atins pãmântul cu mâna stânga si acolo au rãsãrit cartofii si pãmântul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreaptã si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat si pe tot pãmântul rãmas a încoltit tutunul. Existã douã interpretãri ale acestei legende:
(1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac (2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce aratã ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de cãtre amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sã-i însoteascã la Londra. Acestia îsi fãcuserã rezerve serioase de tutun pentru perioada cãlãtoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plãcut si au realizat cã le este foarte greu sã renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lãsat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele deveniserã mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa cã plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boalã contagioasã, fumatul s-a extins de la un numãr mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o datã ce ai început, este greu sã renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "prizã". Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficientã pentru destindere sau plãcere si nici o altã substantã nu este un substitut adecvat. Pe mãsura ce tutunul pãtrundea în tot mai multe tãri, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercãrile de a-i restrânge utilizarea nu au fãcut decât ca tutunul sã devinã mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca monedã de schimb datoritã valorii sale ridicate. În cele din urmã, factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tãri ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe mãsura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împãcatã, asigurându-si totodatã venituri de milioane de dolari. Rãspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papalã. Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Nouã de catre omul alb, pãlesc în comparatie cu numãrul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume.S-ar putea spune cã astfel, indienii s-au rãzbunat.
Utilizarea in scop medical a nicotinei
Tutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului si chiar cancerului. Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.Era folosit de cãtre cãlugãri pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice asupra fumatului relevã faptul cã multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazeazã pe observatii adevãrate. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in controlul asupra greutãtii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte dãunãtoare asupra organismului ne face prevãzãtori in aprobarea ei in scopuri terapeutice. In acceptia sa de medicament “auto-administrat� tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de gãsit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlatã cu usurintã, iar sistemul de administrare convenabil.Tutunul pãtrunde in sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra stãrii de anxietate, de plictisealã sau asupra stresului. Este evident faptul cã fumãtorii folosesc tutunul pentru a-si controla stãrile si emotiile. Este doar o aparentã faptul cã efectele fumatului sunt variate si cã efectele pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sãnãtate si scurteazã sansele de viatã. Insã intelegerea avantajelor poate oferi rãspunsuri la intrebarea “de ce se fumeazã?� si evidentia faptul cã dincolo de avantaje existã efecte secundare care trebuie avute in vedere ulterior dacã se doreste ca tratamentul sã fie pe deplin reusit. Dependenta de nicotinã
Dupã ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub formã de tigãri de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.
Sir Francis Bacon este primul care evidentiazã, in secolul al XVI-lea, faptul cã nicotina creeazã dependentã. Mult timp, s-a bãnuit cã tutunul este un drog a cãrui folosire poate duce cu usurintã la aparitia exceselor si cã nicotina era substanta care le provoca. Controversa a rãmas puternicã pânã foarte de curând.Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci când este inhalatã, decât atunci când este administratã intravenos. Este foarte usor absorbitã prin membranele subtiri ale cavitãtii bucale si ale nasului si este la fel de eficientã când este folositã sub formã de tutun masticabil sau prizã. Ca si in cazul morfinei si heroinei, aparenta tolerare a substantei de cãtre organism duce la folosirea ei crescândã, “doza� rãmânând apoi stabilã pe o lungã perioadã de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurtã perioadã de timp conduce la crearea unei stãri de discomfort si la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzeazã adesea de droguri atunci când nu este sesizatã o dependentã fizicã evidentã. Oricum, multe droguri provoacã neplacere si discomfort in perioade de abstinentã, iar nicotina nu face exceptie. Studiile fãcute atât pe subiecti umani, cãt si pe animale au arãtat cã efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut. Aceasta nu inseamnã cã trebuie ignoratã importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteazã cu adevãrat este faptul cã efectele pe care le produce, fac din nicotinã o substantã idealã pentru a produce dependentã si a conduce la excese, mai ales dacã avem in vedere faptul cã este atât de usor de procurat. Tot in urma studiilor s-a constatat cã fumatul este o actiune in urma cãreia fumãtorul devine dependent de drogul numit nicotinã. Efectele nicotinei asupra organismului
Când nicotina este inhalatã in plãmâni, fluxul sangvin arterial preia aceastã substantã si o transportã cãtre creier intr-un interval de zece secunde. Atât in cazul femeilor, cãt si al bãrbatilor, rãspândirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strâns legatã de nivelul fumatului. Este un fapt cert cã fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitãtii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumãtate de pachet de tigãri pe zi este asociat cu un numãr ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotã ridicatã printre fumãtoare, numãrul potential de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme. Aproximativ 129.000 de oameni mor in fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numãrul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când si numãrul fumãtoarelor este in crestere. Fumatul este, de asemenea, cauza principalã in aparitia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigãrilor sau a pipei este adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian. Bolile pulmonare cronice se situeazã pe locul al cincilea in ierarhia cauzelor cazurilor de deces din Statele Unite. In anul 1980, 55.000 au murit din cauza afectiunilor pulmonare. Mai mult de sapte milioane de americani suferã in acest moment de bronsitã cronicã si aproape trei milioane de enfizem pulmonar. Afectiunile coronariene ale inimii reprezintã motivul principal al deceselor in Statele Unite, detinând o cotã de 750.000 decese pe an.Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte douã fiind tensiunea ridicatã si colesterolul mãrit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte in Statele Unite ale Americii, fumatul este prima care trebuie opritã. Copiii nãscuti de cãtre mame fumãtoare cântãresc in medie cu 300 de grame mai putin decât cei ai unei nefumãtoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinantã pentru evolutia ulterioarã a copilului. Se pare cã aceastã scãdere a greutãtii este legatã de cantitatea mai micã de oxigen pe care o primeste fãtul intrauterin. Un alt efect este acela al mãririi posibilitãtilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumãtoarelor. Existã, de asemenea, o mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii si de declansare prematurã a nasterii. De asemenea, existã o legãturã certã intre fumat si cazurile de moarte infantilã. Copiii nãscuti din mame fumãtoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihicã nearmonioasã si o inteligentã sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stãri de mare agitatie la copii. Faptul cã nu se iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc pe care mama si-l asumã, iar responsabilitatea acesteia este, cu certitudine, ridicatã. Chiar dacã fumatul nu duce neapãrat la malformatii ale fãtului/copilului, este un factor de risc ce poate fi evitat si responsabilitatea mamei este, intr-adevãr, mare. - Drogurile - Gandeste-te bine la consumul de droguri si daca ai mai multe motive pentru a nu incerca drogurile si alcoolul, adu-ti aminte ca sunt mai multe moduri de a spune "nu". Poti spune de exemplu: - "Nu in seara asta, am de invatat!" - "Nu mersi. Fac sport!" - "Nu, nu e pentru mine!" - "Mersi, dar nu." - "In nici un caz!" , sau pur si simplu - "Lasa-ma in pace!" CONSUMUL DE DROGURI Spre deosebire de populatia matura, populatia tanara este mult mai deschisa la nou, mai predispusa la noi experiente, la risc. Cetatenii sunt tinta unui bombardament informational masiv, in care consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativa de a face fata vietii. Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde si mai tragice ale mileniului trei. Cauze Externe : - nivelul educational si cultural redus ; - lipsa informatiilor sau informatii false despre droguri ; - imitarea modelelor din filme etc. - tovarasia /prietenia toxicomanilor, - distractiile (petreceri, discoteci, baruri), Incearca sa intelegi! Orice lucru "puternic", drogurile de exemplu, ce produc efecte atat de reale si ireversibile pentru corpul nostru, merita sa fie tratat cu mai multa seriozitate de catre noi !!!iHIV se imprastie prin ace sau seringi, de obicei prin uzul acestor droguri administrate intravenos, care rezulta in directa expunere a sangelui printr-un individ contaminat. In Marea Britanie aproape toate drogurile care afecteaza creierul sau schimba dispozitia sunt controlate, cu exceptia alcoolului. Drogurile sunt divizate in trei clase-A, B si C-in ordinea descendenta a gravitatii: abuzurile privind clasa A de droguri atrag cele mai severe comentarii. Cea mai comuna clasa A de droguri sunt heroina (morfina), cocaina si LSD; clasa B de droguri include amfetamine si cannabis si componente de relaxare a durerii pe baza de opium; drogurile din clasa C sunt in general droguri sedative. Regulile care privesc impartirea drogurilor pe clase sunt stabilite printr-o ordine administrativa dupa ce au fost considerate printr-un comitet advizoral de stat, care inseamna ca opiniile curente asupra valorii lor pot fi usor incluse in lege. Cu multe din aceste droguri, oricine implicat in medicina sau chirurgie veterinara este exceptat de la aceste abuzuri daca drogul este utilizat in cursul practicii profesionale. Anumite droguri care se pare ca au putina sau deloc valoare terapeutica nu sunt permise chiar si acestor practicanti. Un practicant care incalca aceasta exceptie comite un abuz, care deasemenea va fi subiect al sanctiunilor disciplinare profesionale. Importul sau exportul de droguri controlate sunt ilegale, si este un serios abuz in incalcarea acestei legi. Puteri considerabile au fost indreptatite de tribunale in ordine de confiscare impotriva oamenilor invinuiti de trafic de droguri, sau care iau profit de pe urma lor, pentru a-i lipsi de fructul comertului de droguri. A aproviziona articole pentru consumarea sau prepararea drogurilor este un abuz, ca si cresterea cannabisului. Nu de obicei, un abuz comis sub incidenta unor legi straine poate fi judecat in Marea Britanie daca el convine unei conventii internationale asupra abuzurilor de droguri. Dependenta de droguri, psihologica si cateodata psihica este caracterizata prin impulsul de a lua un drog pentru a experimenta efectele psihologice. Drogarea este o forma severa de dependenta, de obicei marcata de o dependenta psihica. Ultima definitie exista cand drogul a produs modificari psihologice in organism, evidentiate prin dezvoltarea tolerantei ( cand cantitati crescatoare de droguri sunt necesare pentru obtinerea aceluiasi efect), si a unui sindrom de retragere dupa ce efectele drogului s-au risipit. Sindromul este marcat prin simptome ca greata, diareea, sau durerea; acestea variaza cu tipul drogului. Dependenta psihologica, sau habituarea, este prezenta cand impulsul de a lua un drog este puternic, chiar si in absenta simptomelor de retragere psihica. Oamenii de stiinta au masurat ades potentialul unui drog de a crea dependenta in laboratoare pe animale. Drogurile care se repeta unui animal se spune ca au puteri intaritoare mari si un mare potential de dependenta. Exemple includ majoritatea drogurilor utilizate – opium, alcool, cocaina, si barbiturice. Alte droguri, ca marijuana si drogurile psihoactive, produc habituarea in oameni chiar daca nu sunt puternice intaritoare in laboratoarele animale. Drogurile care sunt abuzate de obicei, pe langa substantele ca alcoolul si tigarile, pot fi grupate in sase clase: opiozii, sedativele-hipnotice, stimulantii, halucinogenii, cannabis si inhalantii. Opioizii Opium Poppy Acest opium poppy arata o capsula cu seminte cu o floare matura in fundal. Opiumul este colectat dupa ce petalele florii au cazut. Se fac niste despartituri pe lungul capsulei, permitand latexului sa iasa afara si sa se intareasca. Dupa ce opiumul de plastic, cauciucat este indepartat, el poate rafinat in heroina, morfina, si codeina – toate formele de analgezice. Opiumul este utilizat ca sedativ si ameliorator de durere in conditii terminale. Clasa opioizilor include droguri derivate din opium ( ca morfina si heroina) si substitutele sale sintetice( ca metadona). Medical, morfina este un potent ameliorator de durere; intr-adevar, este standardul prin care celelalte droguri amelioratoare de durere sunt masurate. Opiumul si celelate derivate deasemenea vindeca tusea, si induc o stare de indiferenta psihologica. Heroina, preparata sintetizat din morfina, a fost introdusa in 1898 ca medicament contra tusei si ca substitut nedependent pentru morfina. Potentialul de dependenta al heroinei a fost curand recunoscut, cu toate acestea uzul ei a fost interzis in mai multe tari, chiar si in practica medicinala. Deasemenea produce o stare de indiferenta si poate creste energia. Opioizii produc diferite efecte in circumstante diferite. Experienta trecuta si asteptarile celui care ia droguri au ceva influente, cum are metoda de administrare a drogului (prin injectare, ingestie sau inhalare). Simptomele retragerii includ miscari ale picioarelor, anxietate, insomnie, greata, transpiratie, crampe, voma, diaree si febra. In anii 70’, cand oamenii de stiinta au izolat substante numite encefaline, natural intalnind compusi ai opiumului in creier, au descoperit ceea ce multi au crezut ca fiind motivul dincolo de dependenta fizica de opioizi – adica, drogurile mimeaza activitatea encefalinelor. Daca este adevarat, aceasta ipoteza sugereaza ca dependenta fizica a opioizilor se poate dezvolta in cei care au o deficienta in aceste substante naturale. Sedative - hipnotice Principalele droguri de abuz din clasa aceasta sunt barbituricele, care au fost folosite in anii 1900 pentru a ameliora anxietatea si a induce somnul. Deasemenea au fost folosite medical in tratarea epilepsiei. Cativa utilizatori ai barbiturcelor ingereaza cantitati mari zilnic dar niciodata nu apar intoxicatii. Unii folosesc drogurile impotriva intoxicatiilor, altii pentru a contracara efectele heroinei. Multi consumatori, in special cei din primul tip, obtin drogurile de rutina de la practicanti generali (GPs). Barbituricele produc dependenta fizica severa; acestea, in efectele lor, seamana oarecum cu alcoolul. Intreruperea fortata produce simptome similare: tremuraturi, insomnie, anxietate, si cateodata, dupa o zi, convulsii si delir. Moartea se poate produce cand barbituricele sunt intrerupte dintr-odata. Dozele toxice – de obicei un pic mai mult decat necesar pentru a produce intoxicarea – sunt luate accidental adesea. Barbituricele sunt particular periculoase combinate cu alcool. Alte sedative – hipnotice includ benzodiazepinele, care sunt distribuite sub numele de Valium si Librium. Acestea sunt asa-numitele tranchilizatori minori utilizati in tratamentul anxietatii, insomniei si epilepsiei. In general sunt mai siguri decat barbituricele si sunt acum utilizate in mod curent in loc de alte droguri mai vechi, dar dependenta tranchilizatorilor, in schimb, a devenit o problema.
Stimulantii Planta de coca Planta de coca, Erythoxylon coca, produce frunze care contin cocaina alkaloida chimica si alte derivate similare. Izolata prima oara in 1855, cocaina a fost intai utilizata ca un anestezic local in chirurgia minora. Cu toate acestea, cum natura dependentionala a acestui drog a devenit cunoscuta, alte droguri formate neobisnuite au inlocuit cocaina ca anestezic. Cocaina curenta este stiuta ca narcotic si este ilegal importata in Statele Unite din America de Sud si Asia. Cocaina poate produce moartea chiar utilizata in cantitati mici de consumatori incepatori. Consumul uzual creaza dependenta psihologica puternica. Stimulantii consumati de obicei sunt cocaina si drogurile din familia amfetaminelor. Cocaina, o pudra cristalina cu gust de bitter, este extrasa din tufisul sud – american de coca. Este utilizata medical pentru a produce anestezia in chirurgia nasului, gatului, pentru constrictia vaselor de sange si pentru a reduce sangerarea in timpul operatiei; dar excesul, care a crescut considerabil in anii 1970, duce la probleme majore fiziologice si psihologice. In 1980 a aparut o forma care se fumeaza, numita “crack�, cu grad inalt de dependenta. Amfetaminele, introduse in anii 1930 pentru tratamentul racelii si febrei, s-a descoperit tarziu ca ataca sistemul nervos. Pentru un timp ele au fost utilizate ca un suprimant al apetitului pentru persoanele care voiau sa slabeasca. Astazi uzul lor este restrictionat primar la tratamentul narcolepsiei, o dereglare a somnului caracterizata prin atacuri de somn in timpul zilei, si hiperaciditate la copii, la care amfetaminele produc un efect de calmare. Pentru adulti, cu toate acestea, amfetaminele pe drept cuvant si-au castigat numele de “speed�. Aceste droguri maresc starea de alerta, binedispun, micsoreaza oboseala si nevoia de somn, dar ades irita persoanele si acestea devin volubile. Atat cocaina cat si amfetaminele, dupa uzul zilnic prelungit, produc o psihoza similara cu schizofrenia acuta. O combinatie de drog, 3,4-metilen-dioximetamfetamina, cunoscuta si sub numele de “Ecstasy� sau “E� da consumatorilor un simt al fericirii; afectiune pentru cei din jurul lor; creste energia; si cateodata da halucinatii. Asociata cu cultura deliranta, efectele sale adverse pot face consumatorii sa se simta bolnavi sau sa experimenteze un simt al pierderii controlului, deshidratare, si pierdere pe termen lung a memoriei si greutatii. S-au intalnit si decese asociate cu consum de Ecstasy impreuna cu alte droguri delirante.
Toleranta la efectele amfetaminelor si cocainei de euforie si de suprimare a apetitului se dezvolta rapid. Suprimarea amfetaminelor, in special daca drogul este administrat intravenos, produce depresie foarte neplacuta incat consumatorul se incurajeaza in luarea drogului pana clacheaza.
Cannabis Inhalantii In clasa inhalantilor intra substante care in mod uzual nu sunt considerate droguri, ca adezivii, solventii, si aerosolii, ca si fluide de curatire. Multe din aceste substante apeleaza la efectele psihologice pentru relaxarea sistemului nervos central. Dozele mici pot produce stimulari usoare, dar in cantitati mari pot cauza consumatorilor pierderea controlului sau pierderea cunostintei. Efectele, care sunt imediate, pot dura pentru aproximativ 45 minute.Durerile de cap, greata si ameteala urmeaza. Inhalantii de priza pot afecta vederea, judecata si controlul muschilor si reflexelor. Deteriorari permanente por aparea din uzul prelungit, precum si moartea poate surveni prin prizarea sprayurilor de aerosoli concentrati. Cu toate ca dependenta fizica se pare ca nu apare, se poate dezvolta toleranta la anumiti inhalanti. O alta sursa de ingrijorare medicala este intrebuintarea gresita pe scara larga, pentru presupusul efect afrodisiac, a celor numite “poppers� – chimicale ca isoamyl nitrat care are functiuni legitime medicale de dilatator al vaselor de sange. Priza continua a acestor substante poate deteriora sistemul circulator si poate avea efecte nedorite.
Tratament Cu exceptia tratamentului pentru dependenta opioidului, se acorda o mare atentie supradozelor consumate de cei ce abuza, reactii acute la ingestia de droguri, si consecintele accidentale ale folosirii drogului, ca malnutritia si probleme medicale cauzate de ace nesterilizate. Cei ce abuzeaza de barbiturice si amfetamine pot cere spitalizare pentru dezintoxicare, cum este comun la alcoolici. Altii, ca cei arestati in mod repetat pentru posesie de marijuana, pot, in locul unde sunt inchisi, sa fie fortati sa urmeze tratamentul pentru cei care au abuzat de opioizi. Oricare substanta abuzata, scopul majoritatii programelor de tratament este abstinenta. Doua tipuri de programe de tratament sunt utilizate pentru majoritatea consumatorilor de opioizi. Comunitatile terapeutice cer celui care a abuzat sa-si asume responsabilitatea pentru problema lui sau a ei. Tipic, ideea acestui tratament este ca cel inculpat este emotional imatur si trebuie sa i se dea o a doua sansa pentru a creste. Sunt tipice intalnirile dure cu ceilalti membri ai comunitatii; suportul celorlalti, impreuna cu statutul si privilegiile, sunt utilizate ca recompense pentru buna purtare. Celalalt model pentru tratamentul contra abuzului de opioizi este folosirea substitutelor de heroina. Un astfel de substitut este metadona, care actioneaza mult mai incet decat heroina dar care creaza inca dependenta. Ideea este sa ajute consumatorul sa elimine treptat heroina in acelasi timp cu indepartarea necesitatii de a gasi drogul “pe strazi�. Un drog tratament recent, naltrexona, nu creaza dependenta si actioneaza prin blocarea echivalentului “inalt�; deasemenea nu poate fi folosit de persoane cu probleme de ficat, care sunt de obicei sub dependenta. Daca sunt cereri cine stie poate va urma!!!!
Drogurile si impactul lor asupra criminalitati!! – poza de horsegun, in LUCRARI DE LICENTA · 1.7KB
_______________________________________ Law sucks but I have enought soap for that!
