MasterAdministrator
Postari: 135
|
|
In numarul 5/ 2005 al revistei “Dreptul�, a fost publicat un articol in care autorii surprind aspectele referitoare la procedura somatiei de plata reglementata de dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 5/ 2001 care dau nastere la o interpretare neunitara in literatura de specialitate, exprimand totodata, argumentat, propriul punct de vedere asupra acestora.
In prima parte a articolului, autorul Norel Popescu, presedinte de sectie la Tribunalul Mehedinti, porneste de la o opinie relativ recent exprimata in literatura de specialitate, potrivit careia exercitarea actiunii avand ca obiect emiterea somatiei de plata implica, in prealabil, o obligatie de a face din partea reclamantului si o obligatie de a da din partea paratului. In opinia autorului, pornind de la enumerarea din art. 1 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, respectiv „servicii, lucrari sau orice alte prestatii�, procedura somatiei de plata este admisibila inclusiv in cazul contractului de imprumut
Motivand, autorul precizeaza ca imprumutatorul pretinde de la imprumutat, atat obligatia de restituire a lucrului imprumutat, cat si o prestatie constand in dobanda. Totodata, potrivit legii, “prestatia�presupune fie obligatia de “a da�, fie pe cea de “a face�, esential fiind ca obiectul prestatiei debitorului sa il constituie plata unei sume de bani, ca o obligatie corelativa prestatiei creditorului. In concluzionare cu privire la acest prim aspect analizat, autorul arata ca procedura somatiei de plata este inaplicabila in cazul raspunderii delictuale si admisibila atunci cand debitorul are obligatia de a plati o suma de bani ca o consecinta a raspunderii contractuale. Analizand problema obligatiei de a achita taxa judiciara de timbru pentru cererea in anulare promovata de debitor, autorul apreciaza ca este inadmisibila o asemenea obligatie. In argumentare, autorul precizeaza ca obligatia de a plati taxa judiciara de timbru la valoare, instituita prin dispozitiile art. 3 din Legea nr. 146/ 1997, vizeaza actiunile, iar cererea de anulare constituie doar o cale de atac, caracteristica procedurii somatiei de plata. Este inadmisibila, arata autorul, si obligatia de a plati taxa fixa de 342 000 lei stipulata pentru cererea privind emiterea somatiei de plata. Impunerea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru pentru promovarea cererii in anulare contravine, in opinia autorului, si principiilor esentiale ale dreptului fiscal, respectiv principiului interpretarii stricte si principiului legalitatii impozitelot si taxelor. In continuarea articolului, autorul critica opinia potrivit careia dupa ramanerea irevocabila a ordonantei de admitere a cererii privind emiterea somatiei de plata, instanta va dispune investirea cu formula executorie si incuviintarea executarii silite. In opinia sa, instanta va putea dispune imediat numai investirea cu formula executorie a ordonantei (procedura reglementata in materia somatiei de plata de art. 9 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, care face trimitere si la prevederile de drept comun din Codul de procedura civila), deoarece o astfel de investire nu depinde de implinirea termenului de plata stabilit de instanta in temeiul art. 6 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001. Autorul face distinctia intre faza investirii cu formula executorie a ordonantei si faza incuviintarii punerii in executare a titlului executoriu astfel obtinut, care se face conform dispozitiilor art. 373 indice 1 din Codul de procedura civila, acesta fiind si momentul in care instanta analizeaza exigibilitatea creantei.
In partea a doua a articolului, aspectele controversate din cadrul procedurii somatiei de plata sunt analizate si de autorii Diana Persida Popa, judecator la Curtea de Apel Bucuresti si dr. Cristian Nicolae Popa, judecator la Curtea de Apel Bucuresti, care isi exprima, argumentat, orientarea lor. Referitor la domeniul de aplicare a somatiei de plata, autorii se pronunta in sensul ca acesta nu poate fi limitat doar la cazurile privind executarea anumitor servicii, lucrari sau prestatii, asa cum s-a sustinut in literatura de specialitate, motivat de faptul ca prin dispozitiile art. 1 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, este instituita posibilitatea recurgerii la aceasta procedura si in ipoteza creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris. Prin urmare, autorii se pronunta pentru aplicarea procedurii somatiei de plata si in cazul creantelor ce decurg din obligatii de restituire a unor sume de bani, in speta imprumuturi, asumate printr-un contract, constatat intr-un inscris. Referitor la notiunea de „inscris�, autorii arata ca au fost incluse in aceasta categorie orice acte comerciale care dovedesc existenta unei creante certe, lichide si exigibile, fiind excluse titlurile comerciale la valoare, procedura somatiei de plata fiind inaplicabila atunci cand creditorul se afla deja in posesia unui titlu executoriu in baza caruia poate cere executarea silita. Autorii critica in continuare acea orientare din literatura de specialitate in sensul ca dispozitiile art. 7 alin. 1 teza 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, potrivit carora „ordonanta prin care judecatorul a respins cererea creditorului este irevocabila�, impun solutia ca intr-o asemenea situatie debitorul care a facut cheltuieli de judecata asupra carora instanta nu s-a pronuntat, nu va putea recupera respectivele cheltuieli, fiind lipsit de orice cale de atac, inclusiv de posibilitatea de a cere completarea hotararii. Contrazicand aceasta opinie, autorii invoca in primul rand posibilitatea pentru cel care in cursul procesului a suportat cheltuieli de judecata, pe care nu le-a solicitat sau asupra carora instanta a omis sa se pronunte, de a le cere pe cale separata, in termenul de prescriptie a dreptului la actiune. Totodata, autorii considera ca dispozitiile art. 281 indice 2 din Codul de procedura civila care fac trimitere, in ce priveste posibilitatea completarii hotararii, la termenul prevazut pentru declararea apelului sau recursului, dupa caz, impotriva acelei hotarari, nu pot conduce la concluzia ca aceasta procedura este inaplicabila in lipsa unei cai de atac.
Supunand analizei dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, autorii concluzioneaza ca s-a dat nastere la o inegalitate de tratament juridic intre parti, fiind prevazut doar pentru debitor dreptul de a formula cerere in anulare impotriva ordonantei de admitere, in tot sau in parte, a cererii creditorului. In acest sens, si in literatura de specialitate s-au omis opinii in favoarea existentei unui interes pentru creditor de a exercita cererea in anulare, chiar si in ipoteza admiterii in tot a cererii sale in somatie de plata, invocand fie nelegalitatea ordonantei, scopul urmarit fiind obtinerea unui titlu executoriuy invulnerabil, fie netemeinicia acesteia, de exemplu, prin termenul de plata stabilit de instanta. Cu privire la problema, deosebit de controversata in literatura de specialitate, a achitarii taxei de timbru de catre titularul cererii in anulare, autorii articolului adera la opinia potrivit careia cererea in anulare se timbreaza cu 50 % din taxa datorata pentru cererea neevaluabila in bani solutionata de prima instanta, motivand prin faptul ca prin aceasta cale de atac, specifica procedurii somatiei de plata, se exercita controlul judecatoresc asupra ordonantei de admitere, in tot sau in parte, a cererii creditorului, iar in acest caz, Legea taxelor de timbru nu dispune. Cu privire la art. 9 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001, autorii adopta acelasi punct de vedere cu cel exprimat de autorul primei parti a articolului, in sensul ca exigibilitatea creantei va fi analizata de instanta de executare in momentul incuviintarii executarii silite, iar nu de catre executorul judecatoresc, dupa incuviintarea executarii silite de catre instanta. Concluzionand, autorii fac in finalul articolului propuneri de lege ferenda, intre care modificarea dispozitiilor art. 6 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 5/ 2001 (in sensul de a se renunta la inmanarea hotararii partii prezente, stabilindu-se exclusiv comunicarea ordonantei fiecarei parti prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire) si stabilirea, in mod expres, a incompatibilitatii judecatorului care a pronuntat ordonanta de a judeca si cererea in anulare promovata impotriva acesteia.
|
|
